Pentru ca miscarea sa se produca in bune conditii si sa fie
folositoare, ea trebuie sa fie coordonata. Prin coordonare se intelege
,,combinarea activitatii unui numar de muschi in cadrul unei scheme de
miscare continua, lina, executata in conditii
normale". Coordonarea miscarilor se
realizeaza printr-o
conlucrare armonioasa dintre mai multe grupe musculare care iau parte
la efectuarea miscarii. O miscare coordonata presupune ipso facto,
control si echilibru. O activitate coordonata este automata,
neperceputa constient desi ea poate fi indeplinita si constient.
Controlul activitatii coordonate, este ,,monitorizat" prin mecanismul
de feed-back al proprioceptiei si centrilor subcorticali.
Daca proprioceptia senzitiva sau centrii subcorticali sunt afectati,
apar tulburari in coordonarea miscarilor. Tulburarile de coordonare duc
la ataxie. Pierderea prin boala sau stergerea prin nerepetare, a
deprinderilor obliga pentru dobandirea unei functii motorii normale, ca
in cadrul controlului motor sa se acorde o atentie deosebita refacerii
deprinderilor motorii, adica controlului coordonarii.
In tratamentul tulburarilor de coordonare, kinetoterapia este extrem de
necesara. Cu ajutorul exercitiilor de coordonare se poate obtine
coordonarea miscarilor. Exercitiile de coordonare trebuiesc executate
de cateva ori pe zi fara intrerupere. Orice contractie a musculaturii
care nu este necesara unei activitati date, trebuie evitata. Daca se
repeta aceste contractii pentru o astfel de musculatura, rezulta
introducerea unei engrame in activitatea respectiva - inhibitia
iradierii nu se mai produce, iar coordonarea este compromisa.
Concluzionand acest lucru, tratamentul tulburarilor de coordonare se
efectueaza numai intr-un cadru specializat de recuperare, cu ajutorul
unui personal calificat. Pentru intarirea perceptiilor senzoriale
corecte, a unei engrame corecte, sunt utilizate toate mijloacele
posibile: explicatiile verbale, inregistrarile cinematice, etc.
Un alt lucru important este ca, cu cat rezistenta opusa miscarii este
mai slaba, cu atat iradierea excitatiei in sistemul nervos central
(SNC) este mai redusa, deci coordonarea mai buna. O tehnica de mare
valoare a kinetoterapiei, o reprezinta utilizarea pentru coordonare a
dezechilibrarii corpului, prin anumite posturi, care declanseaza
reactii cunoscute de reechilibrare si restabilizare. Dintre tehnicile
neuroproprioceptive de facilitare, tehnica Kabat, ce a fost construita
tocmai pe principul gesticii umane uzuale, se dovedeste a fi foarte
importanta in tratarea tulburarilor de coordonare.
In tratamentul tulburarilor de coordonare, alaturi de
kinetoterapie, de mare utilitate sunt si fizioterapia si masajul
terapeutic. Hidrokinetoterapia, este o alta modalitate de terapie care
ajuta in tratamentul tulburarilor de coordonare.
Terapia ocupationala, prin tipologia exercitiilor folosite,
este o metoda eficienta in tratamentul tulburarilor de coordonare.
Terapia ocupationala, orienteaza coordonarea pe o suita de gesturi
binecunoscute, uzuale. |