Orientarea temporo-spatiala a unui individ, este o sarcina cognitiva
complexa care include o "invatare topografica" (orientare in spatiu),
perceptia caracteristicilor mediului inconjurator, si capacitatea de a
reprezenta relatiile spatiale dintre obiecte si el ca individ. Toate
aceste
componente pot fi afectate in boala Alzheimer, rezultand
dificultati severe in descoperirea traictoriei din cadrul mediului
locomotor. Defapt, exista o paleta larga de afectiuni care pot avea ca
si consecinta tulburari de orientare temporo-spatiala.
Starile febrile, starile de oboseala exagerata, sunt alte cauze ale
aparitiei tulburarilor de orientare. Tulburarile de orientare in spatiu
si timp sunt simptome majore ale confuziei mintale. Se mai intalnesc in
toate starile de slabire a constientei (dementa, accidente vasculare
cerebrale etc). Tulburarile de orientare sunt cel mai frecvent
intalnite in cazul persoanelor in varsta ca urmare a procesului de
imbatranire. Tulburarile de orientare temporo-spatiala, ca si
consecinta a imbatranirii sistemului nervos sunt binecunoscute.
Mai mult, alterarea functiei auditive produce aceste tulburari de
orientare. La majoritatea copiilor predispusi spre dislexie sau copii
dislexici se poate observa o ramanere in urma in coordonarea
miscarilor, in dezvoltarea echilibrului, tulburari in schema corporala
si in orientarea in spatiu.
Tulburarile de orientare influenteaza negativ calitatea vietii. Pentru
a combate acest lucru, un program complex de recuperare privind
orientarea temporo-spatiala, este absolut necesar.
Tratamentul, in general, este corespunzator bolii in care
apare tulburarea de orientare. Recuperarea tulburarilor de orientare
presupune realizarea precum si urmarea cu strictete a unui plan
terapeutic bine structurat, intocmit de catre un terapeut cu
experienta. Tratamentul tulburarilor de orientare se efectueaza numai
intr-un cadru specializat de recuperare, cu ajutorul unui personal
calificat. Tratamentul tulburarilor de orientare, are in vedere
diagnosticul si cauzele care au determinat aparitia tulburarilor de
orientare.
Instituirea unui program kinetic este absolut esential. Kinetoterapia,
prin tipologia exercitiilor fizice ajuta la formarea capacitatilor de
invatare prin dezvoltarea si formarea miscarilor elementare, prin
formarea echilibrului static si dinamic, prin cunoasterea organizarii
schemei corporale, prin exersarea si formarea dominantei laterale, prin
dezvoltarea capacitatii de orientare spatio-temporala. De asemenea,
contribuie si prin dezvoltarea perceptiei auditive, vizuale si tactile,
dezvoltarea memoriei auditive, vizuale si a serialitatii, precum si
prin dezvoltarea coordonarii miscarilor fine ale mainilor.
Pentru intarirea perceptiilor senzoriale corecte, a unei engrame
corecte, sunt utilizate toate mijloacele posibile: explicatiile
verbale, inregistrarile cinematice, etc.
Pe langa tratamentul de kinetoterapie se pot utiliza tratamentul de
fizioterapie, prin procedurile sale si masajul medical. |