Leziunile articulare traumatice, in special subluxatiile si uneori
entorsele, determina elongari sau rupturi ale capsulei si (sau)
ligamentelor articulare, ceea ce va determina ca sechela, o laxitate
articulara. Laxitatea articulara determina o instabilitate articulara,
ce se evidentiaza in momente de
solicitare mai importanta a
articulatiei. In functie de gravitatea laxitatii, se poate ajunge pana
la instabilitatea grava articulara, care compromite statica si functia
articulara, necesitand interventia operatorie, mai ales cand este vorba
despre articulatia genunchiului. Ligamentele lezate, mai lungi decat in
mod normal, si mai slabe , determina o scadere mai mult sau mai putin
marcata a stabilitatii articulare.
Vorbind de instabilitate articulara, ne referim la sechela leziunilor
capsulo-ligamentare care prezinta ruptura totala, elongatie importanta
cu flacciditate ligamentara sau dezinsertie, fapt pentru care este
necesara interventia chirurgicala. Dupa interventia chirurgicala este
necesara o anumita perioada de imobilizare.
A asigura stabilitatea
unei articulatii, inseamna:
- o articulatie indolora;
- o articulatie fixata de o musculatura puternica (de exemplu
cvadricepsul pentru genunchi, fesierul mijlociu pentru articulatia
coxofemurala);
- o articulatie protejata de mobilitati anormale prin capsula si
ligamente integre.
Toate acestea se obtin cu ajutorul tratamentului kinetic, al
fizioterapiei si al masajului terapeutic. Indoloritatea se obtine prin
repaus articular, uneori asociat cu administrarea unei medicatii
antiinflamatorii si antialgice generale, crioterapie sau termoterapie,
si electroterapie antialgica si antiinflamatorie (curentii Trabert,
curentii interferentiali, diapulse, curenti diadinamici, TENS, laser,
unde scurte etc.
Stabilitatea articulara are doua aspecte: stabilitatea pasiva,
ortostatica si stabilitatea activa, stabilitatea in mers. Stabilitatea
pasiva, mai ales in cazul articulatiilor membrelor inferioare operate
fara succes, poate fi obtinuta cel putin partial prin: tonifierea
musculaturii stabilizatoare, prin cresterea rezistentei ligamentare.
Stabilitatea activa se realizeaza prin tonifierea muschilor interesati:
spre exemplu intr-o instabilitate articulara la nivelul genunchiului,
se urmareste tonifierea muschiului cvadriceps, care slabeste
semnificativ chiar dupa o imobilizare de 48 de ore.
Masajul teraputic este indicat in instabilitatea articulara, in special
pentru efectul de tonifiere, pe care il are asupra muschilor care
stabilizeaza articulatia. Masajul articular constituie o forma de masaj
local deosebit de utila si eficace. Masajul este indicat in combaterea
durerilor, prin efectele sale sedative si relaxante si in reducerea
instabilitatii articulare, determinate de luxatii, entorse,
etc. Masajul are rolul, totodata de-a pregati articulatia
pentru programul de kinetoterapie. Numarul si durata sedintelor de
masaj se stabilesc in functie de nevoile fiecarui pacient, in functie
de particularitatea afectiunii determinante a instabilitatii articulare. |