La nivelul membrului superior, cele mai frecvente fracturi sunt cele
ale humerusului, in mod special fracturile extremitatii proximale
humerale, fracturile diafizei humerale, fracturile colului humeral,
precum si fracturile colului chirurgical. La nivelul antebratului este
des intalnita fractura cubitusului (considerata si fractura de
aparare). O fractura agresiva care pune probleme in recuperare este
fractura metacarpiana.
Tratamentul fracturii in general, este ortopedic si consta din
reducerea fracturii si imobilizare cu bratul lipit de corp. Tratamentul
recuperator trebuie sa fie instituit cat mai precoce posibil si urmeaza
schema generala cu unele precautii suplimentare ce trebuiesc luate
inainte de consolidarea completa sau in cazul unei osteosinteze nu
foarte stabile. In functie de sediul fracturii, se remarca unele
aspecte particulare de care trebuie sa se tina seama in mod deosebit,
in timpul kinetoterapiei active.
Fractura colului humeral (colul anatomic), permite inceperea
tratamentului kinetic cat si a celui fizioterapic, direct cu perioada a
treia deoarece aceasta fractura nu interfereaza insertiile muschilor
planului profund. Acesta este si motivul pentru care toate miscarile
active sunt permise. Marimea amplitudinii miscarilor si a rezistentei
opuse sunt dicatate de intensitatea durererii provocata de miscarea
respectiva.
In fractura capului humeral, tratamentul fizical-kinetic, privind
reducerea intensitatii durerii se obtine prin departarea suprafetelor
articulare folosind exercitiul Codman si asociind la diferitele miscari
executate, tractiunea in ax a bratului.
Fractura colului chirurgical este extraarticulara, motiv pentru care
influenteaza mai putin functionalitatea umarului. Recuperarea se incepe
foarte devreme, mai ales in fracturile fara deplasare, care nu necesita
reducere si imobilizarea nu este intotdeauna obligatorie. In acest tip
de fractura, nu se permit miscari contrarezistenta sau prize care
transforma humerusul in brat de parghie. Prin urmare, tehnicile de
rearmonizare, gleno-humerala, tractiunile precum si miscarile pasive
sunt cel putin contraindicate.
Obiectivele fizioterapiei sunt combaterea durerii si a inflamatiei
locale. Mijloacele cele mai des utilizate sunt crioterapia locala
(masaj cu gheata repetat de cateva ori in cursul zilei),
ultrasonoforeza cu hidrocortizon (de preferat este forma cu impulsuri
pentru a elimina efectul caloric), laser, curentii interferentiali de
medie frecventa, curentii antalgici de joasa frecventa (diadinamici,
curent Traebert, TENS). Esential pentru efectul antalgic este ca
intensitatea curentului sa fie limitata sau chiar sub pragul si durata
aplicatiei cat mai lunga.
Masajul terapeutic completeaza eficient programul de recuperare prin
procedeele principale, avand ca principal scop reducerea durerilor si a
inflamatiilor. Masajul este foarte eficient in tratamentul recuperarii
posttraumatice, obtinand importante efecte analgetice,
antiinflamatorii, trofice, circulatorii, etc.
|
Alcatuim planul de tratament
Proceduri
kinetoterapie
