Tratament recuperare posttraumatica | Tratamente afectiuni membru superior

Cele mai frecvente traumatisme la nivelul membrelor superioare sunt fracturile, in mod special: fracturile extremitatii proximale humerale, fracturile diafizei humerale, fracturile paletei humerale, fracturile olecranului, fracturile capului colului radial, etc. La nivelul antebratului este des intalnita fractura cubitusului (considerata fractura de aparare). O fractura agresiva care pune probleme in recuperare este fractura metacarpiana. Alte traumatisme ale membrelor superioare care necesita tratament recuperator sunt luxatiile si entorsele mai rar.

Problema principala a tratamentului posttraumatic a membrului superior o constituie prevenirea instalarii redorii articulare si corectarea ei cat mai precoce, atunci cand a apucat sa se instaleze deja. Stabilitatea articulara si forta musculara sunt obiective imediat urmatoare. Cum durerea si inflamatia locala sunt elemente prezente constant in toate fazele de evolutie a traumatismelor membrului superior, (mai ales in cazul articulatiei umarului), reducerea pana la disparitia acestora este o preocupare constanta a kinetoterapiei, fizioterapiei si masajului medical.

Tratamentul kinetic in recuperarea posttraumatica a membrului superior reprezinta cel mai rational mod de abordare terapeutica, deoarece dispune de mijloacele specifice cele mai eficiente, si cu cele mai reduse contraindicatii sau efecte secundare.

Pe perioada de imobilizare, obiectivul terapeutic al kinetoterapiei este de a prezerva functia normala a articulatiilor supra- si/ sau subiacente. Spre exemplu, in situatia unui traumatism la nivelul articulatiei cotului, redoarea pumnului si a degetelor se previne prin mobilizari repetate in mai multe sedinte in cursul zilei, din pozitie antidecliva a mainii, astfel favorizand circulatia de intoarcere si profilaxia edemului de imobilizare. Umarul se mobilizeaza atat din articulatia gleno-humerala cat si din articulatia scapulo-toracica, care este mai frecvent neglijata. Dupa inlaturarea imobilizarii se practica un program de kinetoterapie globala a membrului superior in lant kinetic deschis. Treptat se introduc exercitii rezistive concentrice, foarte atent gradate, incepand cu o rezistenta foarte mica, aceste exercitii fiind efectuate din diferite pozitii in diferite sectoare de mobilitate.

Concomitent cu programul de kinetoterapie, se incepe tratamentul fizioterapic, al carui obiectiv este combaterea durerii si a inflamatiei locale. Mijloacele cele mai des utilizate sunt crioterapia locala (masaj cu gheata repetat de cateva ori in cursul zilei), ultrasonoforeza cu hidrocortizon (de preferat este forma cu impulsuri pentru a elimina efectul caloric), laser, curentii interferentiali de medie frecventa, curentii antalgici de joasa frecventa (diadinamici, curent Traebert, TENS). Esential pentru efectul antalgic este ca intensitatea curentului sa fie limitata sau chiar sub prag si durata aplicatiei cat mai lunga.

Masajul terapeutic completeaza eficient programul de recuperare prin procedeele principale, avand ca principal scop reducerea durerilor si a inflamatiilor. Masajul este foarte eficient in tratamentul recuperarii posttraumatice, obtinand importante efecte analgetice, antiinflamatorii, trofice, circulatorii, etc.