Prin redoare articulara se intelege limitarea mai mult sau mai putin
importanta a miscarilor articulare la nivelul membrelor sau coloanei
vertebrale. Redorile articulare la nivelul membrului superior pot avea
multiple cauze. La nivelul umarului redoarea articulara poate fi
determinata de aparitia unei hernii de disc cervicale. Redoarea
articulara la nivelul membrului superior poate fi intalnita in stadiul
de debut al unei poliartrite reumatoide. In artrita psoriazica, cele
mai afectate articulatii sunt articulatiile interfalangiene. Aceasta
afectiune se manifesta printr-o tumefactie articulara cu redoare
articulara matinala. Artrita cu poliartralgie migratorie a
articulatiilor mici ale mainii, incheieturii mainii, cotului, prezinta
de asemenea redoare si tumefiere articulara. Redoarea articulara la
nivelul membrului superior este intalnita si in sindromul Hunter.
Sindromul algoneurodistrofic apare ca o complicatie tardiva a
fracturilor membrului superior si se manifesta prin durere ce depaseste
limitele focarului de fractura, tulburari circulatorii, tulburari
trofice ale fanerelor, redori articulare. La nivelul membrului
superior, este intalnita pseudoartroza (falsa articulatie), ce
reprezinta neconsolidarea fracturii. In aceasta situatie, redoarea
articulatiilor vecine focarului de fractura se poate instala datorita
unei imobilizari prelungite.
Miscarea, dozata si controlata oportun, este indispensabila pentru
mentinerea lubrefierii articulare, incetinind limitarea progresiva a
amplorii miscarilor articulare si conservarea troficitatii musculare.
Un program kinetoterapeutic trebuie inclus intotdeauna in orice schema
de tratament a redorilor articulare, orientarea programului facandu-se
in functie de stadiul clinico-anamoto-functional al afectiunii care a
determinat redoarea articulara. Se
recomanda ca programul kinetic sa debuteze prin mobilizarea pasiva a
articulatiei. In acest fel, kinetoterapeutul ia contact direct cu
articulatia afectata, intra in comunicare cu pacientul, asigurand
totodata o buna colaborare pe durata programului complex de recuperare.
Mobilizarile articulare sunt recunoscute pentru mentinerea
sau ameliorarea amplitudinilor de miscare.
Posturarile – completeaza programul de lupta impotriva
redorii articulare. Se porneste de la pozitia de amplitudine maxima
permisa de redoare si cu ajutorul unor forte exterioare cu actiune
prelungita in timp se incearca cresterea amplitudinii unghiurilor de
miscare. Se pot utiliza cu folos unele tehnici de facilitare
neuro-musculara proprioceptiva, cum ar fi: alternanta contractie
izometrica – izotonica, stabilizarea ritmica, tehnica hold - relax.
Fizioterapia, la fel ca si kinetoterapia se adapteaza in functie de
forma clinica si de stadiul de evolutie a afectiunii care a determinat
redoarea articulara. Se foloseste termoterapia, caldura cu efecte
pozitive asupra redorilor articulare, bai partiale, cataplasme,
comprese, bai cu ape minerale, bai de namol etc. Acestora le se
asociaza proceduri de electroterapie (curenti interferentiali, curenti
de joasa frecventa, curenti diadinamici, etc.).
Masajul, are o actiune de sedare (calmare) asupra algiilor si redorilor
articulare cat si musculare.
|
Alcatuim planul de tratament
Proceduri
kinetoterapie
