Tratament sindrom canal carpian | Tratamente afectiuni membru superior

Compresiunea nervului median din interiorul tunelului carpian este patologia care rezulta in urma semnelor si simptomelor sindromului de canal carpian. Partile inferioare si laterale ale tunelului carpian sunt alcatuite din oasele carpiene, iar partea superioara a canalului carpian este alcatuita din ligamentul carpian transversal. Pe langa nervul median, tunelul contine deasemenea, si tendoanele flexoare ale degetelor.

Jumatate din toate cazurile de sindrom de canal carpian, apar la pacientii cu varsta cuprinsa intre 40 si 60 de ani, predominant la femei, acestea fiind afectate intr-o proportie de aproximativ 70%.

Manifestarile clinice in sindromul de canal carpian:
- sindromul de canal carpian este cel mai frecvent obturator al nervilor din organism;
- compresiunea nervilor poate duce la ischemie, determinand cianoza si furnicaturi la nivelul falangelor cuprinzand (policele, indexul, mediusul);
- compresiunea nervului intr-un timp indelungat poate duce la atrofia eminentei tenare;

Factorii de risc in sindromul de canal carpian:
- activitatile manuale repetitive (flexia sau extensia prelungita, prinderi sau stoarceri frecvente);
- dezechilibrul endocrin (in special diabet sau boli ale tiroidei);
- neuropatia;
- artrita reumatoida;
- graviditatea;

Tratamentul in sindromul de canal carpian trebuie instituit cat mai precoce posibil. Tratamentul in general urmareste imbunatatirea calitatii vietii acestor pacienti. Kinetoterapia alaturi de terapia ocupationala trebuie consultata pentru a invata modificarea activitatilor, in special activitatile corelate cu munca de zi cu zi. Exercitiile terapeutice destinate acestui sindrom sunt in principal exercitii de stimulare a nervilor ce ofera posibilitatea ameliorarii simptomele de compresiune a nervilor.

In situatiile dificile, in care metodele nonoperative dau gres, pentru pacientii cu cianoza constanta sau pacientii cu slabiciuni motorii, se recurge la eliberarea chirurgicala a ligamentului carpian transversal. Scopul interventiei chirurgicale este de a preveni agravarea afectiunii si de a ajuta la regenerarea si recuperarea nervului. Eliberarea tunelului carpian poate fi realizata printr-o operatie deschisa sau cu ajutorul unei interventii endoscopice.

O recuperare post-operatorie poate fi scurta ca si durata, in unele situatii, iar in altele poate sa dureze chiar si pana la un an. Oamenii in varsta cu dureri, parestezie si cianoza pot sa nu raspunda bine la tratamentul chirurgical datorita riscului crescut de fibroza sau pierderi axonale, fapt pentru care kinetoterapia este indispensabila si constituie tratamentul de baza.

In tratamentul sindromului de canal carpian, este indicat si tratamentul fizioterapic. Fizioterapia, prin diversitatea procedurilor sale, in special prin folosirea a celor de electroterapie, are efecte benefice: analgezice, trofice, etc.

Masajul terapeutic, prin folosirea procedeelor principale, activeaza circulatia locala, circulatia in teaca nervilor, decongestioneaza teaca nervilor si tesuturile inconjuratoare, precum favorizeaza nutritia si refacerea functionala a acestora.