Discopatia sau boala degenerativa a discurilor intervertebrale
reprezinta o etapa care face parte din procesul natural de imbatranire.
In timp, fiecare persoana va prezenta modificari radiologice la nivelul
discurilor intervertebrale care semnifica un grad mai mic sau mai mare
de degenerare. Totusi, nu toate persoanele afectate prezinta simptome
ale degenerarii discului. De fapt, discopatia este foarte variabila ca
manifestari si severitate. Modificarile specifice acestei afectiuni se
datoreaza pierderii de apa si de proteine de la nivelul discului
intervertebral. Aceste modificari pot fi evidentiate pe radiografia
simpla, insa o examinare mai precisa este RMN-ul.
Discopatia degenerativa lombara mai este cunoscuta si ca lumbago.
Lumbago este o cauza frecventa de durere cronica de spate in regiunea
lombara sau lombalgie cronica, mai ales la persoanele active. Din acest
motiv reprezinta o importanta problema de sanatate publica.
Marea majoritate a persoanelor cu discopatie sufera de dureri de spate
care prezinta exacerbari periodice dar care nu devin mai severe cu
trecerea timpului. Pentru aceste persoane terapia are 3 scopuri.
Acestea sunt: ameliorarea durerii suficient cat sa permita efectuarea
exercitiilor pentru spate si inceperea programului de recuperare,
prevenirea suprasolicitarilor asupra discului intervertebral (prin
educarea posturii) si pastrarea nivelului normal de activitate atat la
locul de munca cat si in activitatile casnice. Durerea din discopatia
degenerative este determinata de instabilitatea articulatiilor
intervertebrale si de inflamatia produsa de discul degenerate. Pentru
ca tratamentul durerilor cronice de spate sa fie eficient, trebuie
abordate ambele mecanisme.
Kinetoterapia in discopatie poate fi pasiva (efectuata pe bolnav) sau
activa (efectuata de bolnav). In mod obisnuit este folosita o
combinatie de tratamente pasive si active. Metodele pasive sunt foarte
rar eficiente daca sunt folosite singure si de multe ori sunt necesare
si componentele active, de tipul exercitiilor fizice.
In discopatie, fie ea degenerativa sau post-traumatica (in orice caz si
aceasta forma poate trece in forma degenerativa), metodele
fizioterapice sunt de un real beneficiu. Acest beneficiu este mai
evident in ceea ce priveste controlul durerii.
Terapia prin masaj presupune executarea unor manevre sedative (de
relaxare) la nivelul musculaturii paravertebrale si apoi un masaj zonal
asupra articulatiilor si discurilor intervertebrale. Aceste manevre au
rolul de a combate contractura musculaturii paravertebrale (care
reprezinta o sursa de durere) si de a intensifica circulatia si
metabolismul la nivelul discurilor si articulatiilor intervertebrale.
|